Artroza genunchiului: simptome, cauze, diagnostic și tratament

Artroza genunchiului: simptome, cauze, diagnostic și tratament

Artroza genunchiului, numită și gonartroză sau osteoartrită a genunchiului, este o afecțiune în care țesuturile articulației se modifică și se degradează progresiv.

Deși este descrisă frecvent drept „uzura cartilajului”, gonartroza nu afectează doar cartilajul. Procesul poate implica osul aflat sub cartilaj, membrana sinovială, meniscurile, ligamentele, capsula articulară și mușchii care stabilizează genunchiul.

Boala se dezvoltă de obicei lent. La început, durerea poate apărea numai după mers prelungit, urcatul scărilor sau alte activități solicitante. Pe măsură ce artroza evoluează, genunchiul poate deveni rigid, umflat și mai greu de mișcat.

Gonartroza nu evoluează identic la toate persoanele. Unele persoane au modificări vizibile pe radiografie, dar simptome reduse, în timp ce altele pot avea dureri importante fără modificări radiologice foarte avansate.

Ce este artroza genunchiului?

Artroza genunchiului este o boală articulară cronică în care apare un dezechilibru între deteriorarea și repararea țesuturilor din interiorul articulației.

Într-un genunchi sănătos, capetele oaselor sunt acoperite de cartilaj articular. Acesta formează o suprafață netedă și elastică, reduce frecarea și ajută la distribuirea presiunii produse în timpul mersului.

În gonartroză, structura cartilajului se modifică treptat. Acesta poate deveni mai puțin elastic, se poate fisura și se poate subția. În același timp, apar modificări la nivelul osului, membranei sinoviale și al structurilor care stabilizează genunchiul.

Artroza poate afecta:

• un singur genunchi;
• ambii genunchi;
• o singură zonă a genunchiului;
• mai multe compartimente ale articulației.

În funcție de zona afectată, medicul poate vorbi despre artroză femuro-tibială internă, femuro-tibială externă sau femuro-patelară.

Cum este alcătuit genunchiul?

Genunchiul este una dintre cele mai mari și mai solicitate articulații ale corpului. El face legătura între:

• femur, osul coapsei;
• tibie, osul principal al gambei;
• rotulă, osul aflat în partea din față a genunchiului.

Mișcarea și stabilitatea genunchiului depind de mai multe structuri.

Cartilajul articular

Cartilajul acoperă capetele femurului, tibiei și suprafața din spatele rotulei. El permite alunecarea lină a oaselor și contribuie la absorbția șocurilor.

Meniscurile

Meniscurile sunt două structuri fibrocartilaginoase situate între femur și tibie. Acestea distribuie presiunea, absorb o parte din șocuri și contribuie la stabilitatea genunchiului.

Ligamentele

Ligamentele leagă oasele între ele și controlează mișcarea articulației. Printre cele mai importante se numără ligamentele încrucișate și ligamentele colaterale.

Membrana sinovială

Membrana sinovială căptușește interiorul capsulei articulare și produce lichidul sinovial, care lubrifiază articulația și contribuie la hrănirea cartilajului.

Mușchii

Mușchiul cvadriceps, situat în partea din față a coapsei, are un rol esențial în îndreptarea și stabilizarea genunchiului. Mușchii posteriori ai coapsei și musculatura șoldului contribuie, de asemenea, la controlul mișcării.

Ce se întâmplă în genunchiul afectat de artroză?

Gonartroza este o boală a întregii articulații. Modificările nu se limitează la „tocirea” cartilajului.

Cartilajul își pierde proprietățile normale

Cartilajul devine mai puțin rezistent la presiune. Suprafața sa se poate înmuia, fisura și subția progresiv.

Pe măsură ce stratul protector se reduce, mișcarea nu mai este la fel de lină, iar presiunea transmisă osului crește.

Osul de sub cartilaj se remodelează

Osul subcondral poate deveni mai dens și își poate modifica structura. În anumite zone pot apărea mici cavități numite chisturi subcondrale.

Se pot forma osteofite

La marginile articulației pot apărea excrescențe osoase numite osteofite, cunoscute popular sub denumirea de „ciocuri osoase”.

Osteofitele fac parte din reacția de remodelare a articulației. Ele pot contribui la limitarea mișcării, dar nu sunt întotdeauna sursa principală a durerii.

Membrana sinovială se poate inflama

Fragmentele și moleculele eliberate din țesuturile modificate pot irita membrana sinovială. Aceasta poate deveni inflamată și poate produce mai mult lichid.

Ca urmare, genunchiul se poate umfla și poate deveni temporar mai cald sau mai rigid.

Meniscurile se pot deteriora

Meniscurile pot deveni mai fragile și pot prezenta modificări degenerative. Acestea nu apar întotdeauna în urma unui accident și pot face parte din procesul artrozic.

Mușchii pot slăbi

Durerea determină uneori persoana să folosească mai puțin piciorul. În timp, cvadricepsul și ceilalți mușchi care stabilizează genunchiul își pot pierde forța.

Slăbirea musculaturii reduce controlul articulației și poate accentua dificultățile la mers, urcatul scărilor sau ridicarea de pe scaun.

Din ce cauză apare gonartroza?

Artroza genunchiului nu are întotdeauna o singură cauză identificabilă. De obicei, boala apare prin asocierea mai multor factori biologici și mecanici.

În unele cazuri, gonartroza se dezvoltă fără un traumatism sau o boală articulară anterioară evidentă. În alte situații, apare secundar unei probleme care a afectat structura sau stabilitatea genunchiului.

Gonartroza secundară poate fi favorizată de:

• fracturi care au implicat suprafața articulară;
• rupturi de ligament;
• leziuni importante ale meniscului;
• operații anterioare la genunchi;
• deformări ale membrelor inferioare;
• boli inflamatorii articulare;
• infecții articulare anterioare;
• anumite boli metabolice sau congenitale.

O leziune mai veche poate modifica modul în care presiunea este distribuită în articulație. Gonartroza post-traumatică poate apărea la ani după accidentul inițial.

Care sunt factorii de risc pentru artroza genunchiului?

Anumiți factori cresc probabilitatea apariției gonartrozei, dar prezența lor nu înseamnă că boala se va dezvolta obligatoriu.

Înaintarea în vârstă

Riscul crește odată cu vârsta, deoarece capacitatea țesuturilor de a se adapta și repara se modifică. Gonartroza nu trebuie însă considerată o consecință inevitabilă a îmbătrânirii.

Excesul ponderal

O greutate corporală mai mare crește încărcarea mecanică asupra genunchilor. Țesutul adipos produce și substanțe biologic active care pot influența inflamația și metabolismul articular.

Leziunile anterioare

Rupturile de ligament, leziunile de menisc și fracturile articulare pot modifica stabilitatea sau distribuția forțelor în genunchi.

Solicitările repetitive

Activitățile profesionale sau sportive care presupun îngenunchere repetată, ridicarea greutăților, genuflexiuni frecvente sau impacturi importante pot contribui la suprasolicitarea articulației.

Slăbiciunea musculară

Mușchii slabi controlează mai puțin eficient mișcarea și nu absorb la fel de bine forțele transmise genunchiului.

Alinierea membrelor

Deformările în var sau în valg pot concentra presiunea într-o anumită zonă a genunchiului și pot favoriza deteriorarea acelui compartiment.

Factorii genetici și sexul

Predispoziția genetică poate influența structura cartilajului, forma articulației și modul în care țesuturile răspund la solicitare. Gonartroza este întâlnită mai frecvent la femei, în special după menopauză.

Care sunt simptomele gonartrozei?

Simptomele apar adesea lent și pot varia de la o zi la alta.

Durerea de genunchi

La început, durerea apare frecvent în timpul sau după solicitarea articulației. Poate fi declanșată de:

• mersul prelungit;
• urcatul și coborâtul scărilor;
• ridicarea de pe scaun;
• statul prelungit în picioare;
• îngenunchere;
• genuflexiuni;
• mersul pe teren denivelat;
• transportarea unor obiecte grele.

În formele avansate, durerea poate apărea și în repaus sau noaptea.

Rigiditatea

Genunchiul poate fi rigid dimineața sau după ce persoana a stat mult timp pe scaun. În artroză, rigiditatea matinală durează de regulă mai puțin de 30 de minute.

Primele mișcări pot fi dificile, după care articulația se „dezmorțește” treptat.

Reducerea mobilității

Persoana poate avea dificultăți la îndoirea sau îndreptarea completă a genunchiului. Uneori apare senzația că articulația este blocată sau că mișcarea nu mai este fluidă.

Crepitațiile

În timpul mișcării se pot auzi sau simți pocnituri, trosnituri ori o senzație de frecare. Aceste manifestări sunt numite crepitații.

Zgomotele articulare fără durere sau limitarea mișcării nu indică automat gonartroză.

Umflarea

Genunchiul se poate umfla prin acumularea lichidului articular, inflamarea membranei sinoviale sau îngroșarea structurilor osoase.

Sensibilitatea

Marginile articulației pot deveni sensibile la apăsare. Durerea poate fi mai evidentă pe partea internă, externă sau în jurul rotulei.

Instabilitatea

Unele persoane au senzația că genunchiul „fuge”, cedează sau nu susține bine greutatea corpului.

Modificarea formei genunchiului

În timp, genunchiul poate deveni mai voluminos și își poate modifica axul. Piciorul poate căpăta un aspect în paranteză sau în „X”.

Slăbirea musculaturii

Coapsa piciorului afectat poate deveni mai subțire din cauza reducerii activității și a slăbirii cvadricepsului.

Unde se simte durerea provocată de gonartroză?

Durerea nu este localizată identic la toate persoanele.

Aceasta poate fi simțită:

• pe partea internă a genunchiului;
• pe partea externă;
• în partea din față, în jurul rotulei;
• în partea din spate a genunchiului;
• difuz, în întreaga articulație.

Durerea din fața genunchiului, accentuată la scări, genuflexiuni sau după statul îndelungat cu genunchiul îndoit, poate apărea atunci când este afectată articulația dintre rotulă și femur.

Durerea din spatele genunchiului poate avea însă și alte cauze, precum un chist Baker, o problemă musculară, o leziune de menisc sau o afecțiune vasculară.

Durerea de genunchi nu înseamnă automat gonartroză. Ea poate proveni și din șold, coloană, tendoane, burse, menisc sau ligamente.

Cum evoluează artroza genunchiului?

Gonartroza este o afecțiune cronică, dar evoluția sa nu este întotdeauna liniară. Simptomele pot rămâne stabile perioade lungi, se pot agrava lent sau pot apărea în episoade.

Stadiul timpuriu

Durerea este intermitentă și apare în special după activități solicitante. Pot exista rigiditate de scurtă durată, crepitații și o ușoară scădere a mobilității.

Stadiul moderat

Durerea apare mai frecvent și la activități mai puțin intense. Genunchiul se poate umfla, iar urcatul scărilor, mersul prelungit și ridicarea de pe scaun devin mai dificile.

Stadiul avansat

Durerea poate deveni persistentă și poate apărea în repaus sau noaptea. Mobilitatea este limitată, musculatura poate fi slăbită, iar forma genunchiului se poate modifica.

Stadiul radiologic nu corespunde întotdeauna cu intensitatea simptomelor. Decizia de tratament nu trebuie bazată numai pe aspectul radiografiei.

Cum se stabilește diagnosticul de gonartroză?

Diagnosticul este stabilit pe baza simptomelor, examinării medicale și, atunci când este necesar, a investigațiilor imagistice.

Discuția despre simptome

Medicul poate întreba:

• când a început durerea;
• unde este localizată;
• ce activități o agravează;
• cât durează rigiditatea;
• dacă genunchiul se umflă;
• dacă au existat traumatisme sau operații;
• cum influențează simptomele activitățile zilnice.

Examinarea genunchiului

Medicul poate evalua:

• mersul;
• alinierea membrelor;
• zonele dureroase;
• amplitudinea mișcărilor;
• prezența lichidului;
• stabilitatea ligamentelor;
• forța musculară;
• crepitațiile.

Radiografia

Radiografia poate evidenția:

• îngustarea spațiului articular;
• osteofite;
• densificarea osului subcondral;
• modificarea formei articulației;
• deformarea axului membrului.

Cartilajul nu este vizibil direct pe radiografie. Grosimea lui este apreciată indirect prin spațiul dintre oase.

Rezonanța magnetică

Rezonanța magnetică nu este necesară în toate cazurile. Poate fi recomandată atunci când simptomele nu sunt explicate de radiografie, când există suspiciunea unei alte leziuni sau când diagnosticul este neclar.

Analizele de sânge

Nu există o analiză de sânge care să confirme gonartroza. Testele pot fi recomandate pentru excluderea unei artrite inflamatorii, infecții, gute sau a altor cauze.

Analiza lichidului articular

Dacă genunchiul este foarte umflat, medicul poate extrage o cantitate de lichid cu ajutorul unui ac. Lichidul poate fi analizat pentru cristale, infecție sau semne de inflamație.

Cum se tratează artroza genunchiului?

Tratamentul este adaptat severității simptomelor, nivelului de activitate, stării generale de sănătate și obiectivelor fiecărei persoane.

Scopurile tratamentului sunt:

• reducerea durerii;
• menținerea sau îmbunătățirea mobilității;
• creșterea forței musculare;
• îmbunătățirea stabilității;
• menținerea activităților zilnice;
• reducerea impactului bolii asupra calității vieții.

În majoritatea cazurilor, tratamentul începe cu măsuri nechirurgicale.

Ce rol au exercițiile și kinetoterapia?

Exercițiul fizic adaptat este una dintre principalele componente ale tratamentului gonartrozei.

Mișcarea regulată poate contribui la:

• reducerea durerii și rigidității;
• întărirea cvadricepsului;
• îmbunătățirea mobilității;
• creșterea stabilității;
• menținerea echilibrului;
• creșterea rezistenței la efort;
• controlul greutății corporale.

Programul poate include:

• exerciții de întărire musculară;
• exerciții pentru mobilitate;
• mers în ritm adaptat;
• bicicletă staționară;
• înot sau exerciții în apă;
• exerciții pentru echilibru;
• activități aerobice cu impact redus.

Un kinetoterapeut poate adapta exercițiile în funcție de mobilitate, durere, forță și eventualele deformări.

O creștere ușoară și temporară a disconfortului poate apărea după începerea exercițiilor. Durerea severă, umflarea importantă sau simptomele care persistă și se agravează necesită ajustarea programului și evaluare medicală.

Repausul complet și prelungit poate duce la slăbirea musculaturii și la reducerea suplimentară a mobilității.

Cum influențează greutatea corporală gonartroza?

Pentru persoanele supraponderale, scăderea în greutate poate reduce presiunea asupra genunchilor și poate îmbunătăți durerea și mobilitatea.

Beneficiile nu provin doar din reducerea încărcării mecanice. Țesutul adipos influențează și procesele metabolice și inflamatorii din organism.

Nu este necesară atingerea rapidă a unei greutăți „perfecte”. O reducere realistă și menținută poate avea beneficii asupra simptomelor și sănătății generale.

Planul alimentar trebuie să fie echilibrat și adaptat eventualelor boli asociate. Dietele foarte restrictive nu sunt recomandate fără supraveghere medicală.

Ce medicamente pot fi recomandate?

Medicamentele pot reduce durerea, dar nu înlocuiesc mișcarea, întărirea musculaturii și gestionarea factorilor de risc.

Alegerea depinde de intensitatea simptomelor, vârstă, bolile asociate și celelalte tratamente administrate.

Antiinflamatoarele nesteroidiene topice

Gelurile sau cremele antiinflamatoare aplicate local pot fi recomandate pentru durerea de genunchi. Acestea pot avea un risc mai mic de reacții adverse sistemice decât comprimatele, dar nu sunt lipsite de contraindicații.

Antiinflamatoarele administrate oral

Medicul poate recomanda temporar antiinflamatoare orale dacă sunt potrivite pentru persoana respectivă.

Aceste medicamente pot crește riscul de:

• sângerare digestivă;
• afectare renală;
• creștere a tensiunii arteriale;
• retenție de lichide;
• evenimente cardiovasculare.

Riscul este mai mare la persoanele vârstnice sau la cele cu ulcer, boli renale, cardiovasculare ori tratament anticoagulant.

Paracetamolul

Paracetamolul poate fi util în anumite situații, dar efectul său asupra durerii artrozice poate fi limitat. Dozele mari sau asocierea mai multor produse care conțin paracetamol pot afecta ficatul.

Alte medicamente

În anumite cazuri, medicul poate lua în considerare alte opțiuni pentru durerea cronică. Alegerea trebuie individualizată, deoarece beneficiile și riscurile diferă.

Opioidele nu reprezintă, în general, o soluție de rutină pentru gonartroza cronică din cauza beneficiului limitat și a riscului de somnolență, constipație, căderi, toleranță și dependență.

Ce rol au infiltrațiile în gonartroză?

Infiltrațiile sunt proceduri prin care o substanță este injectată în interiorul articulației. Ele nu sunt necesare pentru toate persoanele și nu înlocuiesc programul de exerciții.

Infiltrațiile cu corticosteroid

Pot reduce temporar durerea și inflamația, în special atunci când genunchiul este umflat. Efectul variază și este, de regulă, temporar.

Repetarea frecventă nu este recomandată fără o evaluare atentă a beneficiilor și riscurilor.

Infiltrațiile cu acid hialuronic

Rezultatele studiilor sunt variabile. Unele persoane raportează o ameliorare, în timp ce altele nu obțin un beneficiu semnificativ.

Recomandările diferă între ghiduri, iar decizia trebuie discutată cu medicul.

Infiltrațiile cu plasmă îmbogățită cu trombocite

Plasma îmbogățită cu trombocite, cunoscută și ca PRP, este promovată pentru gonartroză, însă protocoalele de preparare diferă, iar rezultatele cercetărilor nu sunt uniforme.

Procedura nu trebuie prezentată drept metodă garantată de regenerare a cartilajului.

Infiltrațiile cu „celule stem”

Tratamentele comerciale cu celule stem nu au demonstrat că pot reface în mod predictibil un genunchi afectat de artroză. Persoanele interesate trebuie să discute cu un medic despre dovezi, costuri și riscuri.

Când poate fi necesară operația?

Operația poate fi luată în considerare atunci când:

• durerea este severă și persistentă;
• mersul și activitățile zilnice sunt limitate semnificativ;
• durerea afectează somnul;
• genunchiul este deformat sau instabil;
• tratamentul nechirurgical nu mai oferă un control suficient;
• calitatea vieții este afectată major.

Osteotomia

Osteotomia presupune modificarea axului osului pentru a muta o parte din încărcare de pe compartimentul afectat al genunchiului. Poate fi potrivită pentru anumite persoane mai tinere, active, cu artroză localizată predominant într-o singură zonă.

Proteza parțială de genunchi

Atunci când artroza este limitată la un singur compartiment, în anumite cazuri poate fi înlocuită numai zona afectată.

Proteza totală de genunchi

Artroplastia totală înlocuiește suprafețele articulare deteriorate cu componente artificiale. Procedura poate reduce semnificativ durerea și poate îmbunătăți funcția, dar implică riscuri și o perioadă de recuperare.

Decizia nu se bazează numai pe radiografie. Se iau în considerare intensitatea durerii, limitarea funcțională, starea generală și obiectivele persoanei.

Artroscopia

Spălarea articulației sau „curățarea” artroscopică nu este, în general, un tratament de rutină pentru gonartroza necomplicată.

Artroscopia poate fi indicată în alte probleme specifice, dar nu poate inversa procesul artrozic.

Cum poate fi protejat genunchiul în viața de zi cu zi?

Protejarea articulației nu înseamnă evitarea completă a mișcării. Scopul este adaptarea activităților astfel încât genunchiul să rămână mobil fără suprasolicitare repetată.

Pot fi utile următoarele măsuri:

• alternarea activității cu perioade scurte de odihnă;
• creșterea treptată a distanței și intensității exercițiilor;
• evitarea perioadelor foarte lungi de inactivitate;
• folosirea balustradei la urcatul scărilor;
• alegerea încălțămintei stabile și confortabile;
• evitarea scaunelor foarte joase;
• întărirea musculaturii coapsei și șoldului;
• utilizarea unui baston atunci când este recomandat;
• aplicarea căldurii pentru rigiditate sau a gheții pentru umflare, cu protejarea pielii;
• menținerea unui program regulat de mișcare.

Bastonul este ținut, în general, în mâna opusă genunchiului dureros, dar reglarea și modul de utilizare trebuie explicate de un specialist.

Genunchierele și ortezele pot fi utile în anumite situații, în special când există instabilitate sau afectarea predominantă a unui compartiment. Ele trebuie alese și ajustate corespunzător.

Mituri despre artroza genunchiului

„Dacă am gonartroză, trebuie să evit mișcarea”

Fals. Inactivitatea prelungită slăbește musculatura și poate reduce mobilitatea. Mișcarea trebuie adaptată, nu eliminată.

„Cartilajul tocit este singura cauză a durerii”

Fals. Cartilajul nu conține nervi. Durerea poate proveni din os, membrana sinovială, capsulă, tendoane, ligamente, mușchi și din modificarea procesării nervoase a durerii.

„O radiografie gravă înseamnă obligatoriu durere severă”

Fals. Aspectul radiologic și intensitatea simptomelor nu se suprapun întotdeauna.

„Gonartroza apare numai la persoanele în vârstă”

Fals. Poate apărea și la persoane mai tinere, în special după traumatisme, leziuni de ligament sau menisc, deformări ori solicitări articulare importante.

„Pocniturile genunchiului înseamnă că am artroză”

Fals. Zgomotele articulare sunt frecvente și la persoane fără artroză. Ele sunt mai relevante când se asociază cu durere, umflare sau limitarea mișcării.

„Singura soluție este proteza”

Fals. Multe persoane își gestionează simptomele prin exerciții, controlul greutății, adaptarea activității, kinetoterapie și tratament medicamentos. Proteza este rezervată cazurilor în care afectarea este severă și celelalte măsuri nu mai sunt suficiente.

Când este recomandat consultul medical?

Solicită o evaluare medicală dacă:

• durerea persistă mai multe săptămâni;
• simptomele reapar frecvent;
• genunchiul se umflă;
• mobilitatea se reduce;
• urcatul scărilor sau mersul devin dificile;
• genunchiul cedează sau se blochează;
• durerea afectează somnul;
• simptomele au apărut după un traumatism;
• genunchiul începe să își modifice forma;
• durerea nu răspunde la măsurile obișnuite.

Evaluarea este importantă deoarece durerea de genunchi poate avea și alte cauze, inclusiv leziuni de menisc, probleme ale ligamentelor, tendinite, bursite, gută, artrită inflamatorie sau durere transmisă din șold și coloană.

Ce semne necesită evaluare medicală rapidă?

Gonartroza are de obicei o evoluție lentă. Simptomele severe apărute brusc pot indica o altă problemă.

Solicită evaluare medicală rapidă dacă:

• genunchiul devine brusc foarte dureros;
• articulația este roșie, fierbinte și foarte umflată;
• apar febră, frisoane sau stare generală alterată;
• nu poți sprijini greutatea corpului pe picior;
• genunchiul s-a deformat după o cădere sau lovitură;
• articulația este complet blocată;
• gamba se umflă brusc și devine dureroasă;
• apar dificultăți de respirație sau durere în piept.

O articulație roșie, fierbinte și umflată poate indica o infecție articulară sau un atac de gută. Umflarea bruscă a gambei poate apărea într-o tromboză venoasă și necesită evaluare urgentă.

Concluzii

Artroza genunchiului este o afecțiune a întregii articulații, nu doar o simplă „tocire” a cartilajului. Modificările pot implica osul, membrana sinovială, meniscurile, ligamentele și musculatura care stabilizează genunchiul.

Durerea provocată de mers, rigiditatea după repaus, reducerea mobilității, crepitațiile și umflarea sunt manifestări frecvente. Simptomele apar de obicei progresiv, dar intensitatea lor nu corespunde întotdeauna cu aspectul radiografiei.

Tratamentul începe, în majoritatea cazurilor, cu exerciții adaptate, întărirea musculaturii, menținerea activității și gestionarea greutății corporale. Medicamentele, infiltrațiile, dispozitivele de sprijin și intervențiile chirurgicale pot fi recomandate în funcție de situație.

Repausul complet nu protejează genunchiul pe termen lung. Un program de mișcare adaptat și consecvent contribuie la menținerea mobilității și independenței.

Durerea persistentă, umflarea repetată sau dificultățile la mers trebuie evaluate medical pentru confirmarea diagnosticului și alegerea unui plan individualizat.