Ce este artrita? Cum apare și ce se întâmplă în interiorul articulației

Ce este artrita? Cum apare și ce se întâmplă în interiorul articulației

Artrita este un termen general folosit pentru un grup numeros de afecțiuni care implică articulațiile și structurile din jurul acestora. Deși este asociată frecvent cu înaintarea în vârstă, artrita poate apărea la adulți tineri, adolescenți și chiar la copii.

În limbajul obișnuit, cuvântul „artrită” este folosit uneori ca și cum ar desemna o singură boală. În realitate, există peste 100 de tipuri de artrită, iar cauzele și mecanismele lor pot fi foarte diferite.

Unele forme apar atunci când sistemul imunitar atacă din greșeală propriile țesuturi. Altele sunt legate de depunerea unor cristale în articulație, de infecții sau de degradarea progresivă a țesuturilor articulare.

În acest articol vei afla ce înseamnă artrita, cum poate apărea și ce modificări se produc în interiorul unei articulații inflamate.

Ce este artrita?

Din punct de vedere medical, termenul „artrită” înseamnă inflamația uneia sau mai multor articulații. O articulație este zona în care se întâlnesc două sau mai multe oase și care permite mișcarea corpului.

Inflamația articulară poate determina modificări precum umflarea articulației, creșterea temperaturii locale, durere, sensibilitate și limitarea mișcării. Manifestările diferă însă în funcție de tipul de artrită și de structurile afectate.

Artrita nu este o singură boală. Este o denumire generală care include numeroase afecțiuni, printre care:

• artrita reumatoidă, o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă țesuturile articulare;
• artrita psoriazică, asociată frecvent cu psoriazisul;
• guta, produsă de formarea și depunerea cristalelor de urat în articulații;
• artrita septică, provocată de o infecție în interiorul articulației;
• artrita reactivă, care poate apărea după anumite infecții din altă zonă a organismului;
• artrita idiopatică juvenilă, un grup de afecțiuni inflamatorii articulare întâlnite la copii;
• artroza sau osteoartrita, o boală în care țesuturile articulației se degradează progresiv și în care pot exista și episoade de inflamație.

Prin urmare, expresia „am artrită” nu precizează diagnosticul complet. Pentru înțelegerea bolii este necesar să fie stabilit tipul exact de artrită, deoarece mecanismul, evoluția și consecințele pot fi diferite.

Artrita și artroza sunt același lucru?

Nu sunt termeni perfect sinonimi.

Artrita este termenul larg care descrie afecțiunile articulare, în special pe cele în care există inflamație. Artroza este un anumit tip de boală articulară, caracterizat prin degradarea progresivă a cartilajului și prin modificări ale întregii articulații.

În artritele inflamatorii, precum artrita reumatoidă, inflamația provocată de activitatea anormală a sistemului imunitar ocupă un rol central. În artroză, procesul pornește în principal de la modificarea și degradarea țesuturilor articulare, deși inflamația poate contribui ulterior la apariția simptomelor și la evoluția bolii.

Cum apare artrita?

Artrita nu apare printr-un singur mecanism. Modul în care începe boala depinde de tipul acesteia.

Într-o articulație sănătoasă există un echilibru între structurile care permit mișcarea, procesele naturale de reparare și reacțiile normale ale sistemului imunitar. Artrita se poate dezvolta atunci când acest echilibru este perturbat.

1. Artrita poate apărea printr-o reacție autoimună

În bolile autoimune, sistemul imunitar nu mai recunoaște corect anumite țesuturi ale organismului și începe să le atace.

În artrita reumatoidă, răspunsul imun anormal vizează în special membrana sinovială, adică stratul fin care căptușește interiorul capsulei articulare. Aceasta se inflamează, se îngroașă și începe să producă substanțe care pot întreține inflamația.

Dacă procesul persistă, inflamația poate afecta treptat cartilajul, osul, ligamentele și tendoanele din apropiere.

În artrita psoriazică și în alte boli inflamatorii există mecanisme asemănătoare, însă pot fi afectate și zonele în care tendoanele sau ligamentele se fixează pe os.

2. Artrita poate apărea prin depunerea cristalelor

În gută, nivelul crescut al acidului uric poate favoriza formarea unor cristale de urat. Aceste cristale se pot depune în articulație, unde sunt recunoscute de organism ca elemente străine.

Sistemul imunitar reacționează rapid, iar rezultatul poate fi un episod intens de inflamație articulară.

În acest caz, inflamația nu este produsă de un atac autoimun clasic asupra articulației, ci de reacția organismului la cristalele acumulate.

3. Artrita poate fi provocată de o infecție

Artrita septică apare atunci când microorganismele ajung în interiorul unei articulații. Cel mai frecvent sunt implicate bacterii, dar pot exista și alte cauze infecțioase.

Microorganismele și reacția intensă a sistemului imunitar pot deteriora rapid structurile articulare. Din acest motiv, suspiciunea de artrită septică reprezintă o urgență medicală.

4. Artrita poate apărea după o infecție din altă zonă

În artrita reactivă, articulația se inflamează după o infecție produsă într-o altă parte a corpului, de exemplu la nivel digestiv sau urinar.

De regulă, microorganismul care a declanșat reacția nu se află activ în articulație. Inflamația este legată de răspunsul sistemului imunitar apărut în urma infecției.

5. Artrita poate însoți degradarea țesuturilor articulare

În artroză, țesuturile articulației se modifică și se degradează progresiv. Fragmentele și moleculele eliberate din țesuturile afectate pot irita membrana sinovială și pot declanșa un răspuns inflamator de intensitate variabilă.

Astfel, chiar dacă artroza nu are același mecanism ca artrita reumatoidă, inflamația poate fi prezentă și poate contribui la durere, umflare și rigiditate.

Ce se întâmplă în interiorul articulației?

Pentru a înțelege efectele artritei, este util să privim articulația ca pe un ansamblu format din mai multe structuri care funcționează împreună.

Capetele oaselor sunt acoperite de cartilaj, iar articulația este înconjurată de o capsulă. Interiorul capsulei este căptușit de membrana sinovială, care produce lichidul sinovial necesar lubrifierii și hrănirii cartilajului.

În funcție de tipul artritei, una sau mai multe dintre aceste structuri pot fi afectate.

1. Membrana sinovială se inflamează

În multe forme de artrită inflamatorie, modificările încep la nivelul membranei sinoviale.

Sub influența sistemului imunitar, în membrană pătrund celule inflamatorii. Acestea eliberează substanțe de semnalizare care atrag alte celule ale sistemului imunitar și mențin reacția inflamatorie.

Membrana sinovială poate deveni mai groasă și mai activă decât în mod normal. Acest proces este numit sinovită.

2. În articulație se poate acumula mai mult lichid

Membrana sinovială inflamată poate produce o cantitate mai mare de lichid. În același timp, vasele de sânge din zonă devin mai permeabile, permițând trecerea lichidului și a celulelor inflamatorii în țesut.

Acumularea de lichid în articulație este numită revărsat articular. Aceasta poate mări volumul articulației și poate crește presiunea din interiorul ei.

Creșterea presiunii și întinderea capsulei articulare pot contribui la apariția durerii și la limitarea mișcării.

3. Circulația sanguină locală crește

Inflamația produce dilatarea vaselor de sânge din jurul articulației. În zonă ajunge mai mult sânge, ceea ce poate face ca articulația să fie mai caldă și uneori mai roșie decât țesuturile din jur.

Aceste schimbări reprezintă o parte a răspunsului natural de apărare al organismului. Atunci când reacția este excesivă sau persistă mult timp, ea poate deveni dăunătoare pentru țesuturile articulare.

4. Sunt eliberate substanțe care întrețin inflamația

Celulele sistemului imunitar și celulele membranei sinoviale pot elibera citokine și enzime. Aceste molecule coordonează răspunsul inflamator și influențează activitatea celorlalte celule din articulație.

Într-un proces inflamator de scurtă durată, aceste mecanisme pot ajuta organismul să elimine o cauză infecțioasă sau să repare un țesut lezat.

În artrita inflamatorie cronică, semnalele nu se opresc corespunzător. Inflamația continuă, chiar dacă nu există o leziune care să necesite un asemenea răspuns.

5. Cartilajul poate fi deteriorat

Cartilajul articular nu conține nervi și vase de sânge proprii. El permite oaselor să alunece ușor și ajută la distribuirea presiunii în timpul mișcării.

Inflamația persistentă poate modifica mediul din interiorul articulației și poate activa enzime care degradează componentele cartilajului.

Pe măsură ce acest țesut își pierde structura și grosimea, suprafețele articulare nu mai alunecă la fel de ușor. Cartilajul are o capacitate limitată de regenerare, motiv pentru care deteriorarea importantă poate deveni permanentă.

6. Osul aflat sub cartilaj poate fi afectat

Atunci când inflamația este severă sau durează mult timp, ea poate ajunge la osul aflat în imediata apropiere a cartilajului.

În unele artrite inflamatorii pot apărea eroziuni osoase, adică pierderi localizate de țesut osos la marginea articulației.

În alte afecțiuni, organismul poate produce os nou în anumite zone. Tipul modificării osoase depinde de boala care a provocat artrita.

7. Ligamentele și tendoanele se pot modifica

Inflamația nu se limitează întotdeauna la spațiul articular. Ea poate afecta tendoanele, tecile acestora, ligamentele sau zonele în care aceste structuri se atașează de os.

Dacă țesuturile care stabilizează articulația sunt slăbite sau deteriorate, articulația poate deveni instabilă. În timp, acest lucru poate favoriza modificarea poziției oaselor și apariția deformărilor.

8. Mușchii din jurul articulației pot slăbi

Inflamația, durerea și reducerea mișcării pot determina folosirea mai redusă a membrului afectat.

Mușchii care nu sunt solicitați suficient își pot pierde treptat forța și masa. Slăbirea musculaturii reduce stabilitatea articulației și poate face activitățile obișnuite mai dificile.

9. Inflamația poate deveni cronică

Inflamația acută este, în mod normal, un răspuns temporar. După eliminarea cauzei, sistemul imunitar ar trebui să reducă reacția, iar țesutul să intre într-o etapă de reparare.

În artritele cronice, mecanismele care întrețin inflamația rămân active. Pot exista perioade în care procesul este mai intens, numite pusee sau episoade de activitate, și perioade în care inflamația este mai redusă.

Dacă inflamația rămâne necontrolată, modificările produse în cartilaj, os și țesuturile de susținere se pot acumula și pot afecta funcționarea articulației.

Concluzii

Artrita nu este o singură boală, ci un termen general care cuprinde numeroase afecțiuni articulare. Aceasta poate apărea printr-o reacție autoimună, prin depunerea cristalelor, în urma unei infecții, după un răspuns imun declanșat de o infecție din altă zonă sau în contextul degradării progresive a articulației.

În interiorul articulației, inflamația afectează frecvent membrana sinovială, determină acumularea de lichid și eliberarea unor substanțe inflamatorii. Dacă procesul persistă, pot fi deteriorate cartilajul, osul, ligamentele, tendoanele și mușchii din jur.

Pentru că mecanismele diferă considerabil, identificarea tipului exact de artrită este esențială. Termenul general „artrită” nu poate indica singur cauza bolii și nici conduita medicală potrivită.